Showing posts with label little joy. Show all posts
Showing posts with label little joy. Show all posts

Sunday, 17 November 2013

the naked truth about soup.

You might think I have a biannual blog and I can't blame you as I make my presence felt once a season, during summer and fall. I have quite a few university projects going on at the moment...I'm making a garment inspired by WW1, and working on a promotional package for a creative brief on Diversity. Also, I am starting to apply for internships, as the beginning of my placement year within the fashion industry gets closer and closer. Honestly, sometimes I feel like things happen or need to happen so fast that I forget what day is, what month and sometimes even what year...There's only Now.

Even so, from time to time, I take care of myself, like a caring mother and I make soup. Yeah, you read right, I said soup.

Since I had the most amazing "naked" soup in Glasgow, I couldn't stop thinking of a creamy carrot soup...so I asked my lovely landlord to buy me a blender and I said that I'll folow Jamie Oliver's recipe and give it a try. I ended up by mixing various recipes and in the end none. And the result was magnifiqué!

Creamy carrot, sweet potato and orange soup:


I bet you know the excitement and delight of a new discovery, well after cooking this, I wanted more so I thought of this:

Broccoli and cauliflower cream soup


Still, I realised there's only one soup I could never get bored of and that's chicken and home made noodles soup.I will keep in my heart forever that taste and smell from my childhood, when my grandma was cooking chicken soup and cutting the home made egg noodles. I miss those days, and I miss her.

I bought egg noodles, chicken, flavours and all that jazz, but even so....I think it will never have the same taste.


At least, no matter how I make it, I know that I will always do something like her, cook with love. And that's why soup makes me so happy.


Rule 19th on the poster on my wall says "Approach love and cooking with reckless abandon.".
 Dalai Lama really knew what he was saying.



Tuesday, 9 October 2012

Season of changes.

E o singura intrebare care imi trece prin cap acum: " De unde sa incep?!". Sincer, de 2 saptamani incerc sa scriu ceva, dar nu stiu cum..mi se pare ca mai am nevoie de timp, ca sa mi deslusesc gandurile si sentimentele.
Acum, stau cu biletul de avion in mana, zambesc si imi spun "Trebuie sa scrii.". 8 Sept e data de pe el. O luna. Haha, a trecut o luna de cand am ajuns in Anglia. O luna de cand incerc sa ma obisnuiesc cu schimbarile din viata mea.

There’s just a single question that crosses my mind at  this moment: “ Where do I begin from?”. Honestly, I’ve been trying to write something for the blog for 2 weeks, but I still feel like I need more time to sort out my thoughts and feelings. I’m holding my airplane ticket and just smile as I keep telling myself“ You have to write something.” 8 Sept is the date on it. 1 month. Haha, it’s been a month since I arrived in England. 1 month since I’ve been trying to get used to my life’s changes.



Locuiesc in Newcastle de 3 saptamani si imi place la nebunie. Cand am ajuns aici, era 5 dimineata, n-am reusit sa vad prea multe, desi m-am plimbat pe strazi de dimineata pana seara. Eram obosita si vroiam sa-mi gasesc o casa unde sa ma simt "acasa"...ceea ce parea mai mult decat dificil. Acum, cand ma plimb pe stradutele pline de energie, cand vad oameni grabiti, care se indreapta spre locurile care ii asteapta, ma simt

inspirata si multumita.

I’ve been living in Newcastle for 3 weeks and I absolutely love it. When I first got here, it was around 5 am so I wasn’t able to see much, although I walked  the streets until the evening. I was so tired and the only thing I wanted to do was to find a place to live that felt like “home” which seemed to be quite impossible. These days, when I walk on the streets full of energy, when I see all these people rushing towards places that await them I feel inspired and content.



Pentru prima oara, in cei multi ani in care am avut parte de invatamant,  merg la scoala cu placere si plina de entuziasm. Abia astept urmatorul proiect, urmatorul seminar, urmatoarea provocare. In unele zile, ma simt atat de recunoscatoare, incat incep sa compar diverse aspecte din viata mea, cu cele din filme. Incepand de la colegii mei, profesoarele mele, vanzatoarea de supermarket, proprietarul casei in care locuiesc, toti oamenii astia, ma uimesc.


For the first time in my whole experience as a student, I go to school satisfied and full of enthusiasm. I cannot wait for the next project, the next lecture or the next challenge. In  the past days, I felt so grateful, that I actually started to compare some aspects of my life to some from the movies. My classmates, my tutors, the seller from the supermarket, my landlord, all these people amaze me.


Imi e putin dor de prietenii mei, familia mea, pentru ca oricat am incerca sa ne mintim, cercul social al fiecaruia dintre noi...se bazeaza doar pe cativa oameni care grozavi sau nu in ochii altora, stiu ei, in modul lor sa ne umple inima de bucurie si sa ne faca universul mai frumos. Oamenii aia care conteaza pentru mine..nu sunt aici, insa in fiecare seara, sunt dispusi sa impartaseasca o vorba buna cu mine si asta e magnific.


I must admit that I miss my friends and my family because, no matter how much we try to deny it, our social circle is based on just a few people who might not seem great in others opinion, but they have their own unique way  of filling our heart with joy making our universe more beautiful. Those people that matter the most to me…aren’t here, but every evening, they are willing to share a good word with me and that’s truly magnificent.




Partea frumoasa atunci cand iti incepi viata intr-un alt oras, e ca esti un om nou in el si totul este nou pentru tine. Asa ca in fiecare zi, descopar ceva care sa-mi surada...fie ca e un loc fain, niste prajiturele care te fac sa te intrebi daca raiul poate fi mai minunat, o inghetata delicioasa sau un om gata sa-ti dezvaluie povestea lui.


The lovely part when you start your life over in another city, is that you can be a new person and everything seems new to you. Hence, every day, I discover something that I like, some new cookies that make you wonder if heaven can be even better, a delicious ice-cream or maybe a person who wishes to reveal you his story.


Am primit o floarea-soarelui de la cel pe care il iubesc, am creat o rochie in doua zile, am inceput sa gatesc, mi-am decorat noua mea camera, am mancat taitei chinezesti, mi-am facut cativa prieteni noi, am pozat pentru o expozitie, am descoperit cel mai bun ceai de iasomie, am experimentat viata de noapte din Newcastle(o adevarata jungla urbana), am scos din ascunzatoare niste magazine vintage, m-am lasat impresionata de biblioteca de la universitate, am vizitat marea, am facut o gramada de poze simpatice si am zambit muuuuuult.


I got a sun-flower from the man I love, I created a dress in only 2 days, I started to cook, I decorated my new room, I ate chinese noodles, I made some new friends, I was a model for a photoshoot, I discovered the best jasmine tea, I experienced Newcastle’s nightlife( a real urban jungle), I found some hidden vintage stores, I got impressed by the university’s library, I went to the seaside, I took lots of funny pictures and I smiled a loooot.



Acum o sa las imaginile sa vorbeasca, ca de obicei, ele sunt mai sugestive decat cuvintele mele.


                            

















Haha, cred ca am reusit sa fac un rezumat al ultimei luni, voi reveni curand cu idei mai detaliate si pline de energie pozitiva.




                O saptamana frumoasa,



                            Rox.

Friday, 17 August 2012

Que Sera, Sera.

Am zis ca o sa revin cu o veste, de asta sunt aici, dar o sa incep cu o poveste.

Cand eram mica, credeam ca voi deveni jucator de badminton de performanta, pentru ca eram buna la asta si pentru ca imi dadea incredere. Apoi, am inceput sa fac dans...si m-am razgandit.

Dupa ceva timp, am avut norocul sa cunosc o doamna care mi-a marcat intreaga existenta, ah, cat mi-as dori sa stie asa. Doamna aceasta minunata, era profa mea de lb. romana, si candva mi-am jurat ca o sa fiu ca ea, ca o sa fiu femeia aceea care atunci cand paseste intr-o incapere o lumineaza. Ciudat a fost cand, la sfarsitul gimnaziului, ea mi-a spus ca Roxana inseamna "lumina" si ca eu caracterizez perfect acest nume...mi-a cam zambit sufletul atunci.

In clasa a 8-a, ii spuneam mamei ca voi fi cea mai smechera jurnalista si speram sa ajung sa scriu o carte candva.Apoi, a fost haos, am descoperit ca imi plac atat de multe lucruri incat ma derutau.

Totusi, am dat de o doamna cu parul portocaliu, foarte nonconformista si mi-am zis ca mi-ar sta grozav cu parul portocaliu, pentru ca am pistrui. Auzisem ca nici ea nu se uita la tv si deja aveam ceva in comun, iar cuvantul designer suna tare bine, da,da...ma refer la Vivienne Westwood.

Pe la 16 ani, cand am fost la cel mai prost curs de croitorie din Bucuresti, cineva mi-a zis ca sunt creativa. Treaba asta a rasunat puternic in capul meu, asa ca mi-am facut un blog, in care, intr-un mod bizar, chiar credeam. A aparut Aimée(masina de cusut), a aparut Petite Aimée....si o noua eu. Am inceput sa merg la targuri, sa particip la evenimente, sa cunosc oameni, artisti. M-am alaturat echipei This is my suit....iar apoi toata lumea a inceput sa spuna ca sunt pasionata de moda.

La inceputul anului astuia, trebuia sa iau o hotarare. Incotro ma indrept. Cautam o iesire si o intrare in acelasi timp. "Oare mie ce-mi place cu adevarat?", "Oare eu la ce sunt buna?". Si asa m-am tot gandit ca poate ar trebui sa dau la psihologie pentru ca imi plac oamenii, si intrebarile pe care ni le punem cu totii...sau poate ar trebui sa fac comunicare, pentru ca imi merge gura, sau poate as fi buna la afaceri pentru ca asta am vazut la parintii mei de cand ma stiu, sau poate as putea sa fac marketing sau advertising...sau jurnalism sau....poate moda?! Moda?! M-am tot intrebat daca imi place moda cu adevarat...Timp de cateva luni, intrebarea asta mi-a dat batai de cap. Ma gandeam daca eu chiar vreau sa lucrez in moda, sau vreau doar sa fie locul sau lucrul care imi permite sa ma detasez de tot. Stiti ce?!
Acum cateva saptamani mi am dat seama. Nu, nu-mi place moda. Imi plac oamenii frumosi. Imi plac oamenii veseli si daca prin moda, voi avea sansa sa fac oamenii mai veseli, atunci da. Atunci, moda va fi prietena mea eterna, atunci hainele, accesoriile vor fi ustensilele de care ma voi folosi pentru a infrumuseta zilele mele si ale celorlalti. Nu prea stiu cum o sa fac asta, pentru ca ma cunosc si pasiunile mele parca joaca telefonul fara fir. Totusi, o sa o incerc si pe asta...que sera, sera.

Ah, da, era sa uit...vestea mea:

Dear Miss Corojan

Congratulations. This email confirms your place at Northumbria University for the Fashion Marketing course.


Va imbratisez virtual cu drag,

Rox.

Monday, 13 August 2012

to keep them or not? this is the question.

Hei,

Sper ca ati avut o zi faina, a mea a fost un pic cam obositoare, insa chiar si asa m-am gandit sa-mi inchei seara cu o dilema, haha. Tocmai de asta sunt aici, sa va cer parere. Treaba sta cam asa, probabil stiti cat de mult se poarta genul asta de pantofi sezonul asta. Ei, eu nu prea urmez trend-urile, insa imi plac provocarile vestimentare si am considerat ca asta ar fi una.



Asa ca...mi-am cumparat pantofiorii acestia italienesti si acum nu sunt sigura ca sunt chiar genul meu. M-am gandit sa-i personalizez putin, insa din nou nu ma pot hotari, tinte, nasturei colorati, huh, ambele variante imi surad.



Voi ce parere aveti? In primul rand, sa-i pastrez sau nu? Si...tinte sau nasturei? :D


Sper sa ma ajutati.
Hugs,

Rox.

Friday, 10 August 2012

Bites of happiness

Salut!

Trebuie sa stiti ca nu m-am evaporat, si nici nu am renuntat la blog...stiu doar ca a fost o perioada plina, si pe parcursul postarii asteia o sa intelegeti de ce. Probabil pozele vor fi mai sugestive decat cuvintele mele si asta ma bucura pentru ca emotiile sunt uneori prea dificil de explicat.

Welly well, acum catva timp, am absolvit. Da,da...s-a cam dus liceu.



Si ghiciti ce, in ziua respectiva am aflat ca sunt demna de un premiu. Mama s-a bucurat grav. :D
Chestiile astea, parca, trebuiau sarbatorite, asa ca am profitat.
Apoi, ne-am dat seama ca trebuie sa profitam un pic mai mult...caci tot batea BAC-ul la usa. Asa ca ne-am facut simpatice si am mers la bal.






Treaba devenea serioasa, asa ca o buna perioada, invatatul a devenit prioritatea. Totusi, intre carti, comentarii, harti si variante, aveam un motiv de sarbatoare: am mai imbatranit cu un an. :D

Cumva, am scapat de BAC cu brio si priviti aici, fata mea, de pe diploma.


A urmat o lunga perioada de relaxare, de care inca mai profit. Am calatorit un pic, am vazut locuri faine, am facut shopping in niste second-hand-uri extrem de ieftine din Resita. E asa o usurare cand poti sa zambesti pentru ca pierzi timpul fara remuscari si te bucuri de libertate.







Hihi, am ajuns cumva si la mare, la concertul lui Jessie J, care m-a binedispus si inarmat cu optimism. De atunci, imi tot promit ca o sa fac postarea asta, dar sincera sa fiu...nu am stare, va voi spune curand de ce, dupa ce voi primi o veste buna, sper! :D



Ajunge! Prea mult legat de viata mea. Sper ca ati observat cel mai incantator element al blogului, banner-ul realizat de magnifica Mary de la Skinny Bunny. Eu il ador, mi se pare ca reda perfect haosul general in care plutesc.

Si de acum revin pe bune, fara promisiuni, stiu ca ma voi tine cuvant pentru ca mi-e dor.

Pe foarte curand,

Rox.


Sunday, 6 May 2012

campul cu flori.


De ceva timp, acest material pe care parca florile s-au napustit intr-o joaca de culori, ma astepta sa ma ocup de el. M-am hotarat sa fac asta, intr-o seara cand toate lucrurile ce-mi stau pe cap, parea prea apasatoare si enervante. Asa ca prietena mea de nadejde, Aimée, m-a ajutat sa cos o fustita.

Iata cum iesit. Haha, ea s-a bucurat de soare zilele trecute.


                                                   Sper ca va bucurati de soare si voi.

                                                 Un weekend plin de veselie va doresc.

                                                                   Rox

Tuesday, 17 April 2012

food, fashion and love.

One should eat to live, not live to eat.

Yeah right!





"One of the very nicest things about life is the way we must regularly stop whatever it is we are doing and devote our attention to eating."

`   

                               





“One cannot think well, love well, sleep well, if one has not dined well.” -Virginia Woolf




“I have long believed that good food, good eating is all about risk. Whether we’re talking about unpasteurized Stilton, raw oysters or working for organized crime ‘associates,’ food, for me, has always been an adventure.” - Anthony Bourdain



“Cooking is like love. It should be entered into with abandon or not at all.” -Harriet Van Horne



When I eat, it is the food that’s scared.





Food for the body is not enough. There must be food for the soul.


Dorothy Day



Cheers to food, fashion and love!

Rox.