Showing posts with label new life. Show all posts
Showing posts with label new life. Show all posts

Tuesday, 9 October 2012

Season of changes.

E o singura intrebare care imi trece prin cap acum: " De unde sa incep?!". Sincer, de 2 saptamani incerc sa scriu ceva, dar nu stiu cum..mi se pare ca mai am nevoie de timp, ca sa mi deslusesc gandurile si sentimentele.
Acum, stau cu biletul de avion in mana, zambesc si imi spun "Trebuie sa scrii.". 8 Sept e data de pe el. O luna. Haha, a trecut o luna de cand am ajuns in Anglia. O luna de cand incerc sa ma obisnuiesc cu schimbarile din viata mea.

There’s just a single question that crosses my mind at  this moment: “ Where do I begin from?”. Honestly, I’ve been trying to write something for the blog for 2 weeks, but I still feel like I need more time to sort out my thoughts and feelings. I’m holding my airplane ticket and just smile as I keep telling myself“ You have to write something.” 8 Sept is the date on it. 1 month. Haha, it’s been a month since I arrived in England. 1 month since I’ve been trying to get used to my life’s changes.



Locuiesc in Newcastle de 3 saptamani si imi place la nebunie. Cand am ajuns aici, era 5 dimineata, n-am reusit sa vad prea multe, desi m-am plimbat pe strazi de dimineata pana seara. Eram obosita si vroiam sa-mi gasesc o casa unde sa ma simt "acasa"...ceea ce parea mai mult decat dificil. Acum, cand ma plimb pe stradutele pline de energie, cand vad oameni grabiti, care se indreapta spre locurile care ii asteapta, ma simt

inspirata si multumita.

I’ve been living in Newcastle for 3 weeks and I absolutely love it. When I first got here, it was around 5 am so I wasn’t able to see much, although I walked  the streets until the evening. I was so tired and the only thing I wanted to do was to find a place to live that felt like “home” which seemed to be quite impossible. These days, when I walk on the streets full of energy, when I see all these people rushing towards places that await them I feel inspired and content.



Pentru prima oara, in cei multi ani in care am avut parte de invatamant,  merg la scoala cu placere si plina de entuziasm. Abia astept urmatorul proiect, urmatorul seminar, urmatoarea provocare. In unele zile, ma simt atat de recunoscatoare, incat incep sa compar diverse aspecte din viata mea, cu cele din filme. Incepand de la colegii mei, profesoarele mele, vanzatoarea de supermarket, proprietarul casei in care locuiesc, toti oamenii astia, ma uimesc.


For the first time in my whole experience as a student, I go to school satisfied and full of enthusiasm. I cannot wait for the next project, the next lecture or the next challenge. In  the past days, I felt so grateful, that I actually started to compare some aspects of my life to some from the movies. My classmates, my tutors, the seller from the supermarket, my landlord, all these people amaze me.


Imi e putin dor de prietenii mei, familia mea, pentru ca oricat am incerca sa ne mintim, cercul social al fiecaruia dintre noi...se bazeaza doar pe cativa oameni care grozavi sau nu in ochii altora, stiu ei, in modul lor sa ne umple inima de bucurie si sa ne faca universul mai frumos. Oamenii aia care conteaza pentru mine..nu sunt aici, insa in fiecare seara, sunt dispusi sa impartaseasca o vorba buna cu mine si asta e magnific.


I must admit that I miss my friends and my family because, no matter how much we try to deny it, our social circle is based on just a few people who might not seem great in others opinion, but they have their own unique way  of filling our heart with joy making our universe more beautiful. Those people that matter the most to me…aren’t here, but every evening, they are willing to share a good word with me and that’s truly magnificent.




Partea frumoasa atunci cand iti incepi viata intr-un alt oras, e ca esti un om nou in el si totul este nou pentru tine. Asa ca in fiecare zi, descopar ceva care sa-mi surada...fie ca e un loc fain, niste prajiturele care te fac sa te intrebi daca raiul poate fi mai minunat, o inghetata delicioasa sau un om gata sa-ti dezvaluie povestea lui.


The lovely part when you start your life over in another city, is that you can be a new person and everything seems new to you. Hence, every day, I discover something that I like, some new cookies that make you wonder if heaven can be even better, a delicious ice-cream or maybe a person who wishes to reveal you his story.


Am primit o floarea-soarelui de la cel pe care il iubesc, am creat o rochie in doua zile, am inceput sa gatesc, mi-am decorat noua mea camera, am mancat taitei chinezesti, mi-am facut cativa prieteni noi, am pozat pentru o expozitie, am descoperit cel mai bun ceai de iasomie, am experimentat viata de noapte din Newcastle(o adevarata jungla urbana), am scos din ascunzatoare niste magazine vintage, m-am lasat impresionata de biblioteca de la universitate, am vizitat marea, am facut o gramada de poze simpatice si am zambit muuuuuult.


I got a sun-flower from the man I love, I created a dress in only 2 days, I started to cook, I decorated my new room, I ate chinese noodles, I made some new friends, I was a model for a photoshoot, I discovered the best jasmine tea, I experienced Newcastle’s nightlife( a real urban jungle), I found some hidden vintage stores, I got impressed by the university’s library, I went to the seaside, I took lots of funny pictures and I smiled a loooot.



Acum o sa las imaginile sa vorbeasca, ca de obicei, ele sunt mai sugestive decat cuvintele mele.


                            

















Haha, cred ca am reusit sa fac un rezumat al ultimei luni, voi reveni curand cu idei mai detaliate si pline de energie pozitiva.




                O saptamana frumoasa,



                            Rox.

Friday, 17 August 2012

Que Sera, Sera.

Am zis ca o sa revin cu o veste, de asta sunt aici, dar o sa incep cu o poveste.

Cand eram mica, credeam ca voi deveni jucator de badminton de performanta, pentru ca eram buna la asta si pentru ca imi dadea incredere. Apoi, am inceput sa fac dans...si m-am razgandit.

Dupa ceva timp, am avut norocul sa cunosc o doamna care mi-a marcat intreaga existenta, ah, cat mi-as dori sa stie asa. Doamna aceasta minunata, era profa mea de lb. romana, si candva mi-am jurat ca o sa fiu ca ea, ca o sa fiu femeia aceea care atunci cand paseste intr-o incapere o lumineaza. Ciudat a fost cand, la sfarsitul gimnaziului, ea mi-a spus ca Roxana inseamna "lumina" si ca eu caracterizez perfect acest nume...mi-a cam zambit sufletul atunci.

In clasa a 8-a, ii spuneam mamei ca voi fi cea mai smechera jurnalista si speram sa ajung sa scriu o carte candva.Apoi, a fost haos, am descoperit ca imi plac atat de multe lucruri incat ma derutau.

Totusi, am dat de o doamna cu parul portocaliu, foarte nonconformista si mi-am zis ca mi-ar sta grozav cu parul portocaliu, pentru ca am pistrui. Auzisem ca nici ea nu se uita la tv si deja aveam ceva in comun, iar cuvantul designer suna tare bine, da,da...ma refer la Vivienne Westwood.

Pe la 16 ani, cand am fost la cel mai prost curs de croitorie din Bucuresti, cineva mi-a zis ca sunt creativa. Treaba asta a rasunat puternic in capul meu, asa ca mi-am facut un blog, in care, intr-un mod bizar, chiar credeam. A aparut Aimée(masina de cusut), a aparut Petite Aimée....si o noua eu. Am inceput sa merg la targuri, sa particip la evenimente, sa cunosc oameni, artisti. M-am alaturat echipei This is my suit....iar apoi toata lumea a inceput sa spuna ca sunt pasionata de moda.

La inceputul anului astuia, trebuia sa iau o hotarare. Incotro ma indrept. Cautam o iesire si o intrare in acelasi timp. "Oare mie ce-mi place cu adevarat?", "Oare eu la ce sunt buna?". Si asa m-am tot gandit ca poate ar trebui sa dau la psihologie pentru ca imi plac oamenii, si intrebarile pe care ni le punem cu totii...sau poate ar trebui sa fac comunicare, pentru ca imi merge gura, sau poate as fi buna la afaceri pentru ca asta am vazut la parintii mei de cand ma stiu, sau poate as putea sa fac marketing sau advertising...sau jurnalism sau....poate moda?! Moda?! M-am tot intrebat daca imi place moda cu adevarat...Timp de cateva luni, intrebarea asta mi-a dat batai de cap. Ma gandeam daca eu chiar vreau sa lucrez in moda, sau vreau doar sa fie locul sau lucrul care imi permite sa ma detasez de tot. Stiti ce?!
Acum cateva saptamani mi am dat seama. Nu, nu-mi place moda. Imi plac oamenii frumosi. Imi plac oamenii veseli si daca prin moda, voi avea sansa sa fac oamenii mai veseli, atunci da. Atunci, moda va fi prietena mea eterna, atunci hainele, accesoriile vor fi ustensilele de care ma voi folosi pentru a infrumuseta zilele mele si ale celorlalti. Nu prea stiu cum o sa fac asta, pentru ca ma cunosc si pasiunile mele parca joaca telefonul fara fir. Totusi, o sa o incerc si pe asta...que sera, sera.

Ah, da, era sa uit...vestea mea:

Dear Miss Corojan

Congratulations. This email confirms your place at Northumbria University for the Fashion Marketing course.


Va imbratisez virtual cu drag,

Rox.