Que Sera, Sera.

Am zis ca o sa revin cu o veste, de asta sunt aici, dar o sa incep cu o poveste.

Cand eram mica, credeam ca voi deveni jucator de badminton de performanta, pentru ca eram buna la asta si pentru ca imi dadea incredere. Apoi, am inceput sa fac dans...si m-am razgandit.

Dupa ceva timp, am avut norocul sa cunosc o doamna care mi-a marcat intreaga existenta, ah, cat mi-as dori sa stie asa. Doamna aceasta minunata, era profa mea de lb. romana, si candva mi-am jurat ca o sa fiu ca ea, ca o sa fiu femeia aceea care atunci cand paseste intr-o incapere o lumineaza. Ciudat a fost cand, la sfarsitul gimnaziului, ea mi-a spus ca Roxana inseamna "lumina" si ca eu caracterizez perfect acest nume...mi-a cam zambit sufletul atunci.

In clasa a 8-a, ii spuneam mamei ca voi fi cea mai smechera jurnalista si speram sa ajung sa scriu o carte candva.Apoi, a fost haos, am descoperit ca imi plac atat de multe lucruri incat ma derutau.

Totusi, am dat de o doamna cu parul portocaliu, foarte nonconformista si mi-am zis ca mi-ar sta grozav cu parul portocaliu, pentru ca am pistrui. Auzisem ca nici ea nu se uita la tv si deja aveam ceva in comun, iar cuvantul designer suna tare bine, da,da...ma refer la Vivienne Westwood.

Pe la 16 ani, cand am fost la cel mai prost curs de croitorie din Bucuresti, cineva mi-a zis ca sunt creativa. Treaba asta a rasunat puternic in capul meu, asa ca mi-am facut un blog, in care, intr-un mod bizar, chiar credeam. A aparut Aimée(masina de cusut), a aparut Petite Aimée....si o noua eu. Am inceput sa merg la targuri, sa particip la evenimente, sa cunosc oameni, artisti. M-am alaturat echipei This is my suit....iar apoi toata lumea a inceput sa spuna ca sunt pasionata de moda.

La inceputul anului astuia, trebuia sa iau o hotarare. Incotro ma indrept. Cautam o iesire si o intrare in acelasi timp. "Oare mie ce-mi place cu adevarat?", "Oare eu la ce sunt buna?". Si asa m-am tot gandit ca poate ar trebui sa dau la psihologie pentru ca imi plac oamenii, si intrebarile pe care ni le punem cu totii...sau poate ar trebui sa fac comunicare, pentru ca imi merge gura, sau poate as fi buna la afaceri pentru ca asta am vazut la parintii mei de cand ma stiu, sau poate as putea sa fac marketing sau advertising...sau jurnalism sau....poate moda?! Moda?! M-am tot intrebat daca imi place moda cu adevarat...Timp de cateva luni, intrebarea asta mi-a dat batai de cap. Ma gandeam daca eu chiar vreau sa lucrez in moda, sau vreau doar sa fie locul sau lucrul care imi permite sa ma detasez de tot. Stiti ce?!

Acum cateva saptamani mi am dat seama. Nu, nu-mi place moda. Imi plac oamenii frumosi. Imi plac oamenii veseli si daca prin moda, voi avea sansa sa fac oamenii mai veseli, atunci da. Atunci, moda va fi prietena mea eterna, atunci hainele, accesoriile vor fi ustensilele de care ma voi folosi pentru a infrumuseta zilele mele si ale celorlalti. Nu prea stiu cum o sa fac asta, pentru ca ma cunosc si pasiunile mele parca joaca telefonul fara fir. Totusi, o sa o incerc si pe asta...que sera, sera.

Ah, da, era sa uit...vestea mea:

Dear Miss Corojan

Congratulations. This email confirms your place at Northumbria University for the Fashion Marketing course.

Va imbratisez virtual cu drag,

Rox.

Bites of happiness

Salut!

Trebuie sa stiti ca nu m-am evaporat, si nici nu am renuntat la blog...stiu doar ca a fost o perioada plina, si pe parcursul postarii asteia o sa intelegeti de ce. Probabil pozele vor fi mai sugestive decat cuvintele mele si asta ma bucura pentru ca emotiile sunt uneori prea dificil de explicat.

Welly well, acum catva timp, am absolvit. Da,da...s-a cam dus liceu.



Si ghiciti ce, in ziua respectiva am aflat ca sunt demna de un premiu. Mama s-a bucurat grav. :D
Chestiile astea, parca, trebuiau sarbatorite, asa ca am profitat.
Apoi, ne-am dat seama ca trebuie sa profitam un pic mai mult...caci tot batea BAC-ul la usa. Asa ca ne-am facut simpatice si am mers la bal.






Treaba devenea serioasa, asa ca o buna perioada, invatatul a devenit prioritatea. Totusi, intre carti, comentarii, harti si variante, aveam un motiv de sarbatoare: am mai imbatranit cu un an. :D

Cumva, am scapat de BAC cu brio si priviti aici, fata mea, de pe diploma.


A urmat o lunga perioada de relaxare, de care inca mai profit. Am calatorit un pic, am vazut locuri faine, am facut shopping in niste second-hand-uri extrem de ieftine din Resita. E asa o usurare cand poti sa zambesti pentru ca pierzi timpul fara remuscari si te bucuri de libertate.

Hihi, am ajuns cumva si la mare, la concertul lui Jessie J, care m-a binedispus si inarmat cu optimism. De atunci, imi tot promit ca o sa fac postarea asta, dar sincera sa fiu...nu am stare, va voi spune curand de ce, dupa ce voi primi o veste buna, sper! :D



Ajunge! Prea mult legat de viata mea. Sper ca ati observat cel mai incantator element al blogului, banner-ul realizat de magnifica Mary de la Skinny Bunny. Eu il ador, mi se pare ca reda perfect haosul general in care plutesc.

Si de acum revin pe bune, fara promisiuni, stiu ca ma voi tine cuvant pentru ca mi-e dor.

Pe foarte curand,

Rox.