Attica

 Cand am intrat in Attica, mi-am zis "wow!" si nu doar pentru ca o auzeam pe Amy Winehouse pe fundal, ci pentru ca locul asta e ca o expozitie. Da, o expozitie de lucruri frumoase, care parca iti prezinta un stil de viata pe care nu poti decat sa-ti doresti sa-l imbratisezi.

When I walked into Attica, all I could think was “Wow!”, not only because Amy Winehouse was playing in the background, but also because the place is like an exhibition. That’s right, an exhibition of beautiful things which, seemingly, show you a lifestyle that you’re eager to follow.

Attica este un magazin vintage, ascuns pe o straduta ingusta din Newcastle, care se adreseaza unui public cunoscator. Totusi, chiar daca ai intrat din greseala, te directioneaza imediat inspre ceea ce iti doresti. Hainele sunt impartite in functie de perioada din care sunt sau de curentul din care fac parte. Accesoriile sunt aranjate haotic, insa te duc cu gandul la photoshooting-urile din revistele Vogue de altadata.

Attica is a vintage store, tucked away on a narrow street in Newcastle and is addressed to the connoisseurs. Still, if you come in by accident, the store has a way of showing you exactly what you want. The clothes are divided into sections based on their “age” and fashion trend, the accessories are an orderly mess, reminding you of old school Vogue photoshoots.

                       



                         

 

Nu stiu cum a trecut timpul, insa mi-a luat ceva  sa mi plimbi ochii peste tot. Cel mai mult mi-a placut mansarda, unde erau expuse cateva piese de mobilier foarte dragute, cateva decoratiuni, cabinele de proba care erau personalizate creativ cu imagini de moda decupate din revista, selectate cu grija si rabdare.

I don’t know how the time passed so quickly, but it took me a while to take all of it in. The attic was my favourite. There, a few pieces of furniture were exposed, along with some decorations and the dressing rooms, craftily styled with patiently selected cut out fashion pictures from all sorts of magazines. 

Ah, si daca nu as avea buget de student, cu siguranta as fi plecat de aici cu: aceste 2 tablouri, o oglinda ovala cu margine din lemn impletit, o rochie din matase verde smarald, o salopeta roz cu umeri bufanti, vreo 3 palarii si o genta cu imprimeu floral.

Oh, and if I didn’t have a student budget, I would have definitely walked out with : these 2 paintings, an oval shaped mirror with a woven wood frame, an emerald green silk dress, a pink jumpsuit with puffed shoulders, close to 3 hats and a floral bag. 

 Si totusi, desi preturile sunt rezonabile, incerc sa ma obisnuiesc sa-mi limitez cheltuielie asa ca am reusit sa ma conving sa plec doar cu o impresie buna si cu dorinta de a ma intoarce curand in acest loc magnific.

And although the prices are affordable, I’m desperately trying to hold back from my spending ways, so I willed myself to just walk out with a great impression and the desire to come back to this magnificent place.   

                                                                                   Kisses,

                                                                                          Rox.

Portobello Dream Road

What’s your story, morning glory?

Ajungi în Londra, la 9 dimineaţa…ai 12 ore la dispoziţie,. Îţi bei cafeluţa şi apoi îţi propui să porneşti înspre strada aia prea binecunoscută, pe care iţi doreşti să calci de mult, de când ai citit experienţa plină de încântare, a unei shopaholice.

Nerăbdătoare, iei metroul…ameţeşti puţin, urci scările şi ieşi la suprafaţă, da,da…eşti pe Portobello Road. Uhuuu! Ciudat, aerul parcă e altul aici. Oamenii sunt diferiţi, e ceva în atmosferă. “Hey, hey…uite ce fain e îmbrăcat nenea’ ăla, şi ce maşină trşsnet are!”; “ Hey!! Uite altă maşină, asta e maşina visurilor mele. Ba nuuu, asta e! Gata, opreşte-te!”

Cam aşa sunau gândurile mele, în timp ce zâmbeam la vederea uşilor roz, a magazinelor pline de haine vintage, însă şi cu preţuri pe măsură.

You arrive in London at 9 a.m and have only 12 hours to spare. You drink your morning coffee and make your way to that well known street, the one on which you wish to wander the most, ever since you read the enthusiastic confession of a shopaholic.

Jittery, you take the subway … get a little side tracked, go up the stairs, break free from the underground and yes, you’ve arrived on Portobello Road. Yay! Strangely, the air seems different. The people are different, there’s that something in the air.

“Look at the clothes on that old man and, oh, look at this car! “; “Look at that, that’s the car of my dreams. Or not, this is it! Enough, stop it!”

That’s about what I was thinking as I was smiling gleefully at the sight of the pink doors and the vintage stores with well deserved prices.

Universul ăsta colorat e dispus să zâmbească oricui. Maşina de scris, hărţi antice, perii de păr cu perle (păcat că îmi lipsesc buclele blonde:) ), ceasuri pline de istorie, magazine cu pulovere fine şi moi, în care parcă îţi poţi relaxa corpul ca într-un spa.

This colorful Universe is willing to smile at anybody. The typewriter, the ancient maps, hairbrushes adorned with pearls ( too bad I miss the blonde curls ), clocks full of history, shops with soft sweaters, in which your body can relax … just like in a spa.

Oamenii îşi fac poze, e o continuă forfotă, ce-mi place…strada e atât de vie împrăştie energie pozitivă. Nu mai vreau să plec, vreau să rămân aici, fără ca orele să treacă, să locuiesc la una din căsuţele astea colorate, de preferat cea blue, de care m-am îndrăgostit iremediabil, să am o maşină de epocă, iar soarele zâmbăreţ să rămână pe cer.

Ahh….şi să-mi fac părul portocaliu, saăma strecor în alţi ani zilnic, prin outfit-uri ciudate şi pline de culoare. Doar atât!

People take pictures of themselves and there’s this constant bustle. I love it, the street is so alive with positive energy. I don’t want to leave, I want to stay here, without the pressure of the passing hours, to live in one of those colored houses, preferably the blue one, for which I have fallen, to have a timeless car and the sun to stay up in the sky.

Oh, and to dye my hair orange and travel the years every day through unique and colorful outfits. That’s about it.

Totuşi, a trebuit să mă dezlipesc de visul ăsta magnific şi să-mi iau “La bună revedere” de la Portobello Road.

Still, I had to wake up from this day dream and say “So long!” to Portobello Road.

Acum, în timp ce savurez licoarea înţelepciunii( ceai de lavandă), rememorez fiecare amintire şi întâmplare cu zâmbetul pe buze şi Ela Fitzgerald pe fundal.

Now, while I enjoy the nectar of the mind ( lavender tea ), I relive every single memory and happening with a smile on my face and an Ella Fitzgerald song in the background.

Bye-Bye, Butterfly!

Rox

2nd Stop* Marmalade- Colchester

It’s enough to open the door to Marmalade shop and take a step in, so that the smell of originality to fill your senses. The walls covered by floral tapestry, the shop windows adorned with colorful vintage accessories, the children’s clothes displayed by butterfly and flowery hangers; all had a great impact on my spirit.

E de ajuns să deschizi uşa magazinului Marmalade şi să faci un singur pas, iar sentimentul este de ca şi cum nasul iţi este inundat de mirosul originalităţii. Pereţii tapetaţi în motive florale, vitrinele cu decoraţii vintage încărcate de accesorii vesel colorate, hăinuţele de copii agăţate de cuiere în formă de fluturi şi flori, toate au avut un impact deosebit asupra stării mele de spirit.

The lovely atmosphere almost pushes you to fantasize about a fairytale, in which a princess holds her magic shoes, her pearls loosely hanging by the handles of a drawer, all while standing at the powder table, engulfed by the aroma of hope.

Atmosfera placută parcă te îndemnă să creezi un basm, în care o prinţesă îşi ţine pantofii magici în vitrine , perlele agăţate de mânerele sertarelor, ocupată să se parfumeze cu mireasma speranţei, aşezată la masuţa de toaletă în care imaginea i se reflectă armonios.

I would have liked to take home all those shoes, which oddly enough seemed to have a mind and personality of their own.

Mi-ar fi plăcut sa plec acasă cu toate perechile de pantofi, care într-un mod ciudat, parcă aveau propria lor personalitate şi demnitate.

Here are a few pairs I found on the store’s Facebook page

Enjoy!

Hugs,

Rox