Am sa scriu pentru ca citesc o carte care ma inspira, o carte cu randuri surprinzatoare, care ma fac sa le recitesc de 2-3 ori pentru a le admira simplitatea si totusi frumusetea lor ascunsa.
"Epoca Tacerii"
"Cel dintai limbaj al omenirii a constat in gesturi. Nu exista nimic primitiv in acest limbaj care izvora din mainile oamenilor si nu era nimic din ceea ce exprimam azi care sa nu fi putut fi exprimat prin nesfarsitele miscari posibile ale degetelor si incheieturii mainilor. Gesturile erau complexe si subtile, avand o delicatete a miscarii ce astazi s-a pierdut cu desavarsire.
Pe parcursul Epocii Tacerii, oamenii comunicau intre ei mai mult, nu mai putin. Necesitatile supravietuirii impuneau ca mainile sa nu se afle nici o clipa in repaus, asadar numai in somn si uneori nici atunci, oamenii nu comunicau. Nu exista vreo distinctie intre gesturile de limbaj si cele de viata. Actiunea de a cladi o casa, sa spunem, sau de a pregati mancare putea fi exprimata la fel de bine si ca declaratia "Te iubesc" sau "Vorbesc serios". Cand iti aparai fata cu mana, speriat fiind de zgomotul puternic, exprimai ceva, si cand iti foloseai degetele pentru a culege vreun lucru scapat de altul exprimai ceva, si chiar si atunci cand mainile ti se odihneau exprimai ceva. Fireste, se iscau multe neintelegeri. Uneori, cand ridicai un deget ca sa-ti scarpini nasul, daca intamplator te observa persoana iubita, putea sa confunde gestul cu cel, foarte asemanator, care spunea "Acum imi dau seama ca am gresit iubindu-te." Greseli de felul acesta zdrobeau inimile. Totusi, intrucat oamenii erau constienti ca asemenea confuzii pot interveni cu mare usurinta si, pentru ca nu-si faceau iluzii ca inteleg perfect ceea ce spun ceilalti, obisnuiau sa se intrerupa unii pe altii pentru a intreba daca intelesesera corect. Uneori intelegerile gresite erau chiar dezirabile deoarece iti ofereau prilejul de a spune: Iarta-ma, nu voiam decat sa-mi scarpin nasul. Fireste ca sunt convins ca nu am gresit iubindu-te. Din pricina frecventei unor astfel de confuzii, cu timpul, gestul de a cere iertare s-a simplificat mult. Era suficient sa deschizi palma pentru a spune iarta-ma.
Cu o singura exceptie, nu exista nici o dovada care sa ateste aceasta prima forma de limbaj.
...............................................................................
...............................................................................
Daca, uneori cand te afli la reuniuni sau la petreceri sau inconjurat de oameni care nu-ti sunt apropiati, mainile iti atarna blegi - sau daca nu stii ce sa faci cu ele si te simti coplesit de trista senzatie ca recunosti alteritatea propriului tau corp - , aceasta provine din faptul ca mainile tale isi amintesc de vremea cand diviziunea dintre trup si suflet, dintre creier si inima, dintre ceea ce e inauntru si ceea ce e la exterior era mult mai mica decat acum. Nu se poate afirma ca am uitat cu totul limbajul gesturilor. Obiceiul de a gesticula in timp ce vorbim de acolo se trage. Batutul din palme, aratatul cu degetul, ridicatul degetului mare in sus, toate acestea sunt derivate ale gesturilor antice. Cand te tii cu cineva de mana, de pila, e un mod de a-ti aduce aminte cum e cand nu spuneti nimic impreuna. Si noaptea, cand e prea intuneric ca sa mai vedem ceva, simtim nevoia sa gesticulam cu ajutorul trupului celuilalt, pentru a ne face intelesi."
Fragment din Istoria Iubirii de Nicole Krauss
Si tocmai pentru a analiza frumusetea si individualitatea gesturilor noastre, atelierul de la Fundatia Calea Victoriei suna tare bine.
Gesturile sunt cartea noastra de vizita. In fiecare ipostaza din viata noastra, cei din jur ne citesc intentiile in atitudinea pe care o adoptam. V-ati intrebat care sunt markerii somatici pe care ii manifestati? Inteligenta corpului transpare din limbajul gestual, iar gandurile sunt expuse interlocutorului.
Mai multe detalii aici
Primul din cele 4 ateliere are loc pe 14 Septembrie. Mai e putin! :D
Pe foarte curand,
Rox
No comments:
Post a Comment