In seara asta, nu sunt aici sa scriu despre moda, sa ma joc cu culorile...si sa vorbesc prin pozez. Nu, in seara asta, sunt aici sa reflectez.
Simt ca ne traim viata raportandu-ne la"Less is more" pe toate planurile si nu-mi dau seama daca intotdeauna este mai bine asa. Avem parte de mai putin somn, oferim mai putine imbratisari, mai putine zambete. Iubim mai putin si totusi poate la fel de intens...desi incepem sa auzim atat de rar cuvintele "te iubesc". Femeile se imbraca mai sumar, dar gasesc totusi alte moduri de a se incarca excesiv. Iti doresc sa fie mai slabe, tanjesc dupa siguranta, apreciere si uita sa fie ele. Barbatii nu le mai incanta cu ocheade furise, maniere politicoase si prea putini se mai straduiesc sa le impresioneze, poate pentru ca nu mai au timp sau poate pentru ca au uitat cum sa faca asta. Totul e prea direct, lipsit de mister si de implicare. Privesc in jur si vad copilasi care nu se mai joaca in fund in nisip, nu stiu ce e leapsa pe "Coco" sau pe orice alta nebunie si mi se face dor de ceea ce inseamna cu adevarat copilarie.
Ah, da...sunt deprimata, sunt trista pentru ca imi doresc ca oamenii sa simta lucrurile asa cum le simteau altcandva. Sa-si ofere timp sa priveasca luna si sa se intrebe ce e dincolo de ea, sa numere stelele....sa observe cum lumina diminetii curata strazile fara sa ceara nimic in schimb, iar ei la randul lor sa ofere mai mult, fara a avea asteptari.
Mi-ar placea sa invatam sa ne curatam sufletele si sa urmam principiul "Less is more" lasand timpul sa se scurga cu lucrurile care conteaza cu adevarat.
“Spend your money on the things money can buy. Spend your time on the things money can’t buy.”
| — | Haruki Murakami, The Wind-Up Bird Chronicle |
Acum imi propun sa ascult asta si sa zambesc.
O saptamana faina,
Rox.
No comments:
Post a Comment