Salut!
Sper ca aveti o zi frumoasa, e asa insorit...am avut parte de cateva ore placute alaturi de o persoana care parca poarta ciripitul unor pasarele inauntrul ei, asa mi-a venit pofta sa scriu. Nu stiu daca ce o sa va povestesc sunt amintiri ce ar trebui sa faca parte din paginile unui jurnal de calatorie, sau unul personal, insa vreau sa revin aici, pe blog...si sa zambesc la vederea lor.
Intotdeauna, am fost recunoscatoare pentru norocul meu, acela e de a cunoaste persoane minunate, talentate, iubitoare care pur si simplu imi ies in cale cu un scop. Asa s-a intamplat si in scurta mea vacanta in Italia. In micile pauze pe care le aveam, pe langa cursuri, incercam sa mai gasesc magazine deschise, pentru ca majoritatea erau inchise intre orele 13-17. Chiar si asa...eram destul de selectiva. Nu stiu, ce m-a facut sa intru intr-un anumit boutique...daca un zambet jucaus din fata usii, sau pur si simplu o vitrina incantatoare, diferita.
Odata intrata, am descoperit o lume dezordonata, ce ma caracteriza, ma intrebam cati proprietari isi promoveaza magazinul ca unul dezordonat, in care in care nu trebuie sa te temi sa cotrobai printre haine si nu ma refer aici la second hand-uri, dar acele magazine cu afise "Va rugam, nu atingeti marfa!" imi par infioratoare. Si cum tot ce e atipic ma incanta, am intrebat-o pe doamna zambitoare daca pot sa fac cateva poze.
Asa am cunoscut-o pe Sara, proprietara boutique-ului. Am aflat ca marfa provine din multe locuri: Franta, Germania, colaborari cu artisti raspanditi prin lume. Majoritatea lucrurilor fiind unicat sau hand-made. Haha, m-a impresionat ideea cum un mic magazin din San Giorgio a Cremano, are o asa poveste, si leaga atatea lucruri.
Iata ce poti sa faci, dupa ce bei indeajuns de multe cutii de suc...sau la ce s-a gandit un artist din Rio de Janeiro.
Eram in graba, insa Sara, in italiana ei combinata cu o engleza stalcita, dar adorabila mi-a zis ca i-ar face placere sa-mi arate ceva dragut, asa ca am urmat-o uimita de initiativa si caldura ei. Am traversat strada, am intrat intr-o manastire, ea a facut rost de niste chei de la un paznic, apoi ca intr-un labirint m-a purtat printre subsoluri intunecate, apoi niste scari inguste pana am ajuns aici....
Vazand ceea ce ma inconjoara, m-am intrebat daca nu cumva visez, daca nu am ajuns intr-un fel de rai al meu....zambeam si zambeam, imi venea sa rad si sa plang, sa o imbratisez pe Sara pe care o cunosteam de 10 minute si care nu se oprea din zambit nici ea. Ma vedea pe mine fericita si incantata, iar asta o facea sa se mandreasca cu munca ei.
Asadar, ea e Sara, o doamna fermecatoare, ce apreciaza arta, organizeaza expozitii si evenimente in subsolul unei manastiri, e pasionata de vintage si detine un boutique pe o straduta din San Giorgio a Cremano....si nu stiu de ce, simt ca ne vom revedea intr-o zi, cu aceleasi zambete pe chip.
Rox va zambeste.
O camasuta simpla, foarte la moda, care se leaga in talie.
